Viziunea noastră

Dorim să creăm un institut de formare care sa asigure formarea profesională pentru profesia de psihoterapeut, reunind sub aceeași umbrelă mai multe abordări psihoterapeutice, în spiritul integrării în psihoterapie. De asemenea, dorim să creăm o colaborare europeană largă, prin schimb de experiență cu specialiști din diverse țări europene și să promovăm colegialitatea și multiculturalitatea în Europa.

Misiunea noastră:

Să fim un centru de excelență pentru programele de formare în psihoterapie.

Să extindem domeniul psihoterapiei și să oferim o abordare multiculturală.

Să sprijinim cercetarea și dezvoltarea cunoștințelor profesionale în domeniul psihoterapiei.

Să educăm publicul larg privitor la eficacitatea psihoterapiei.

Să sprijinim publicațiile în domeniul psihoterapiei.

Ce este psihoterapia integrativă în viziunea Asociației de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă (ACCPI)?

Modelul în psihoterapie integrativă promovat de Asociația de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă este un model relațional transteoretic. Psihoterapia integrativă strategică, model creat în cadrul Asociației de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă, este un model relațional strategic care ia în considerare cercetările din domeniul psihoterapiei, neurobiologiei și atașamentului pentru a crea un cadru coerent de integrare. Modelul a fost acceptat de Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă în 2012 și în cursul anului 2013 a apărut primul volum al manualului de psihoterapie integrativă strategică.

Extras din prezentarea făcută de ACCPI ca parte a procesului de acreditare de către EAIP- Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă pentru statutul de membru provizoriu- 2013:
Psihoterapia integrativă strategică se bazează pe patru aspecte ale sinelui care sunt modelate la nivel non-verbal și verbal începând cu mica copilărie și până în viața adultă: factori biologici, cognitivi, emoționali, existențiali, psihodinamici, culturali și de atașament. Acest model integrează teoriile majore ale sinelui în domeniul psihoterapiei, bazându-se pe cercetările privitor la neurobiologia creierului uman: interacțiunea dintre cele două emisfere cerebrale, plasticitatea neuronală și modul de cartografiere al informațiilor în rețelele neuronale. Psihoterapia integrativă strategică cuprinde elemente din abordarea trans-teoretică (Prochaska & DiClemente, Freeman & Dolan) în ce privește stadiile schimbării în psihoterapie și planificarea tratamentului, precum și din abordarea relațională în psihoterapia integrativă, modelul fiind influențat de literatura de specialitate în domeniu (Gold, 1996, Moursund & Trautmann, 1999, Erskine, Gilbert & Evans, 2000, Moursund & Erskine, 2003, Norcross & Goldfried 2005, Evans & Gilbert 2005, Erskine & Moursund, 2010, etc).

Formarea în psihoterapie integrativă promovată de ACCPI ia în considerare principiile de bază ale psihoterapiei integrative, și anume: o abordare unificatoare a persoanei, integrarea personală a psihoterapeutului, flexibilitate în abordarea psihoterapeutică și lucrul cu factorii comuni.  Deși este important ca psihoterapeuții integrativi să poată aplica tehnici derivate din diverse abordări terapeutice, și astfel să fie eclectici, este de o și mai mare importanță să beneficieze de un cadru teoretic pentru integrare. Fiecare metodă psihoterapeutică aduce propria sa contribuție valoroasă în integrare, deși fiecare are propria perspectivă, centrată asupra anumitor aspecte ale schimbării terapeutice. Programul de formare propus de ACCPI aduce laolaltă mai multe abordări teoretice și practice. Credința noastră este aceea ca toți psihoterapeuții lucrează în mod similar, subliniind unul sau altul dintre factorii care contribuie la eficacitatea psihoterapiei.

Extras din prezentarea făcută de ACCPI ca parte a procesului de acreditare de către EAIP- Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă, pentru statutul de membru deplin- 2015:

Formularea integrativă a unui caz în psihoterapie ia în considerare o multitudine de variabile, de la biologice la transpersonale, în general incluzând influențe medicale și biologice, modele comportamentale și cele preluate din modelele învățării, modele cognitive, psihodinamice, existențiale și spirituale, precum și factori culturali, sociali și de mediu, incluzând situațiile de criză, stresul și tranzițiile de viață. În 1999 Damasio formula o teorie a sinelui care postula existența unui sine bazal și a unui sine central. Din perspectiva noastră, formularea integrativă a cazului trebuie sa ia în considerare patru mari domenii ale sinelui: sinele bazal, setul central conținut în sinele central, mecanismele de întreținere sau cauzalitatea internă din sinele plastic, precum și sinele extern. Aceste patru domenii ale sinelui sunt intersectate de șase axe psihologice: biologică, cognitivă,  emoțională, psihodinamică, familială și existențiala. Modelul nostru de psihoterapie integrativă este influențat de lucrările lui Siegel (2001, 2003, 2012), Schore (2001, 2002, 2005, 2009), Damasio (1999), Erskine & Moursund (2010) Norcross & Goldfried (2005), Erskine, Moursund & Trautmann (1999), Gold (1996) Gilbert & Evans (2000), Evans & Gilbert (2005), etc.