Cursul de Propedeutică Psihoterapeutică se adresează absolvenților unor programe universitare din alte domenii decât științele socio-umane și medicina, care urmează o formare în psihoterapie și doresc să îndeplinească cerințele educaționale necesare pentru obținerea Certificatului European de Psihoterapie (ECP). Cursul de propedeutică poate fi urmat în paralel cu formarea în psihoterapie din cadrul ACCPI.
Important
Cursul de Propedeutică Psihoterapeutică este destinat îndeplinirii cerințelor educaționale asociate parcursului european de certificare în psihoterapie. Absolvirea acestui curs nu echivalează studiile universitare necesare și nu conferă eligibilitate pentru obținerea avizului de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din România.
Formatul cursului
Cursul totalizează 600 de ore de teorie și aplicații practice și se desfășoară online, într-un format flexibil, care combină:
- activități asincrone – parcurgerea cursurilor teoretice înregistrate și a materialelor de studiu, în ritm propriu;
- activități sincrone – întâlniri online cu formatorii și tutorii, dedicate aprofundării temelor studiate, clarificării conceptelor și discutării întrebărilor rezultate în urma parcurgerii materialelor asincrone;
- studiu și lucru individual – activități destinate consolidării și integrării cunoștințelor dobândite.
Structura unui modul
Fiecare modul al Cursului de Propedeutică Psihoterapeutică cuprinde:
1 curs teoretic înregistrate + întâlnire online cu formatorii/tutorii (3-6 ore/lună) + studiu și lucru individual.
Taxa de școlarizare
Costul unui modul de Propedeutică Psihoterapeutică este de 135 lei.
Începerea cursurilor
Noua serie a Cursului de Propedeutică Psihoterapeutică începe în februarie 2027.
Conținutul cursului de propedeutică
Modulul 1. Fundamentele propedeuticii psihoterapeutice (1.1. Propedeutica psihoterapeutică: definiție, rol și domeniu de aplicare; 1.2. Locul propedeuticii în formarea profesională în psihoterapie; 1.3. Fundamentele interdisciplinare ale formării în psihoterapie; 1.4. Pluralismul teoretic și diversitatea paradigmelor psihoterapeutice; 1.5. Obiectivele propedeuticii psihoterapeutice; 1.6. Fundamentele științifice ale psihoterapiei și practica bazată pe dovezi; 1.7. Gândirea critică, evaluarea dovezilor și delimitarea de pseudoștiință; 1.8. Etica și responsabilitatea profesională în psihoterapie; 1.9. Competența profesională și limitele rolului psihoterapeutului; 1.10. Dezvoltarea profesională continuă și învățarea pe parcursul vieții).
Modulul 2. Istoria și dezvoltarea psihoterapiei (2.1. Originile psihoterapiei: context istoric și conceptual; 2.2. Antecedentele psihoterapiei moderne; 2.3. Emergența psihoterapiei moderne; 2.4. Diversificarea psihoterapiei în secolul al XX-lea; 2.5. Emergența integrării în psihoterapie; 2.6. Dezvoltarea cercetării în psihoterapie; 2.7. Concepte și perspective cu influență trans-teoretică asupra psihoterapiei contemporane: 2.7.1. Teoria atașamentului și influența sa trans-teoretică; 2.7.2. Trauma psihologică și dezvoltarea abordărilor informate de traumă; 2.7.3. Mentalizarea și funcționarea reflexivă; 2.7.4. Mindfulness și integrarea practicilor contemplative în psihoterapie; 2.7.5. Dezvoltarea terapiilor contextuale; 2.7.6. Compasiunea și abordările bazate pe compasiune; 2.7.7. Neuroștiințele și dialogul contemporan cu psihoterapia; 2.8. Extinderea cadrului tradițional al psihoterapiei; 2.9. Cultură, diversitate și contextualizare în evoluția psihoterapiei; 2.10. Psihoterapia în secolul XXI: direcții de dezvoltare: 2.10.1. Integrarea și pluralismul teoretic; 2.10.2. Personalizarea psihoterapiei; 2.10.3. Practica bazată pe măsurarea sistematică (measurement-based care) și monitorizarea rezultatelor; 2.10.4. Sănătatea mintală digitală; 2.10.5. Inteligența artificială și tehnologiile emergente; 2.10.6. Neuroștiințele și cercetarea mecanismelor schimbării; 2.10.7. Cercetarea idiografică și orientarea către procese; 2.10.8. Creșterea importanței contextului cultural și social; 2.11. Pluralismul contemporan în psihoterapie)
Modulul 3. Psihologia dezvoltării pe parcursul vieții (3.1. Introducere în psihologia dezvoltării; 3.2. Principiile fundamentale ale dezvoltării umane; 3.3. Ereditate, mediu și interacțiunea factorilor developmentali; 3.4. Dezvoltarea prenatală; 3.5. Dezvoltarea în copilăria timpurie; 3.6. Teoria atașamentului și dezvoltarea relațională; 3.7. Dezvoltarea în copilărie; 3.8. Familia ca mediu developmental; 3.9. Școala și mediul educațional în dezvoltarea copilului; 3.10. Dezvoltarea în adolescență; 3.11. Tranziția către viața adultă; 3.12. Dezvoltarea adultului tânăr; 3.13. Dezvoltarea la vârsta adultă mijlocie; 3.14. Dezvoltarea la vârsta adultă târzie și procesul de îmbătrânire; 3.15. Pierderea, doliul și confruntarea cu finitudinea pe parcursul vieții; 3.16. Modele clasice ale dezvoltării relevante pentru psihoterapie: 3.16.1. Jean Piaget și teoria dezvoltării cognitive; 3.16.2. Erik Erikson și teoria dezvoltării psihosociale; 3.16.3. Lev Vygotsky și perspectiva socioculturală asupra dezvoltării; 3.16.4. John Bowlby și dezvoltarea prin atașament; 3.16.5. Donald Winnicott și dezvoltarea Sinelui; 3.16.6. Lawrence Kohlberg și dezvoltarea morală; 3.16.7. Urie Bronfenbrenner și perspectiva ecologică asupra dezvoltării; 3.17. Perspective contemporane asupra dezvoltării: 3.17.1. Teoriile sistemelor developmentale; 3.17.2. Perspectiva ecologică și contextuală asupra dezvoltării; 3.17.3. Perspectiva dezvoltării pe parcursul vieții (life-span development); 3.17.4. Dezvoltarea reglării emoționale; 3.17.5. Dezvoltarea mentalizării și a cogniției sociale; 3.17.6. Dezvoltarea identității și a Sinelui; 3.17.7. Neuroștiința developmentală – contribuții și limite; 3.17.8. Psihopatologia developmentală – principii introductive; 3.18. Risc, protecție și reziliență în dezvoltare; 3.19. Continuitate, discontinuitate și plasticitate pe parcursul vieții; 3.20. Relevanța perspectivei developmentale pentru psihoterapie)
Modulul 4. Dezvoltarea în context social și cultural (4.1. Cultura și dezvoltarea umană; 4.2. Contextul socioeconomic și dezvoltarea; 4.3. Tehnologia și dezvoltarea contemporană: 4.3.1. Mediul digital ca mediu de dezvoltare; 4.3.2. Utilizarea tehnologiei în copilărie; 4.3.3. Social media și dezvoltarea în adolescență; 4.3.4. Identitatea online și prezentarea Sinelui în mediul digital; 4.3.5. Relațiile interpersonale mediate digital; 4.3.6. Oportunități și riscuri ale mediului digital; 4.3.7. Tehnologia și dezvoltarea cognitivă; 4.3.8. Tehnologia și reglarea emoțională; 4.3.9. Tehnologia și relațiile familiale; 4.3.10. Utilizarea problematică a tehnologiei; 4.3.11. Diferențele individuale și contextuale în efectele mediului digital; 4.3.12. O perspectivă critică și echilibrată asupra dezvoltării digitale)
Modulul 5. Fundamente de psihologie generală (5.1. Senzația și procesarea senzorială: 5.2. Sistemele senzoriale; 5.3. Percepția; 5.4. Atenția; 5.5. Conștiința; 5.6. Memoria; 5.7. Învățarea; 5.8. Gândirea, raționamentul și rezolvarea problemelor; 5.9. Funcțiile executive; 5.10. Limbajul; 5.11. Inteligența și diferențele cognitive individuale; 5.12. Motivația; 5.13. Emoția; 5.14. Personalitatea; 5.15. Sinele și conceptul de sine; 5.16. Stres, coping și adaptare; 5.17. Relevanța psihologiei generale pentru psihoterapie)
Modulul 6. Fundamente de psihologie socială (6.1. Introducere în psihologia socială; 6.2. Percepția socială; 6.3. Atribuirea cauzală; 6.4. Atitudinile; 6.5. Stereotipuri, prejudecăți și discriminare; 6.6. Influența socială; 6.7. Sinele în context social; 6.8. Relațiile interpersonale; 6.9. Comportamentul prosocial; 6.10. Agresivitatea; 6.11. Grupurile și apartenența: 6.11.1. Grupurile sociale; 6.11.2. Formarea și dezvoltarea grupurilor; 6.11.3. Normele și rolurile de grup; 6.11.4. Coeziunea grupului; 6.11.5. Statutul și puterea în grup; 6.11.6. Leadership-ul; 6.11.7. Luarea deciziilor în grup; 6.11.8. Polarizarea de grup; 6.11.9. Gândirea de grup; 6.11.10. Facilitarea și inhibiția socială; 6.11.11. Lenea socială; 6.12. Identitatea socială și relațiile intergrupale; 6.13. Puterea, statutul și rolurile sociale
Modulul 7. Persoana în context social: fundamente de asistență socială pentru psihoterapie (7.1. Introducere în asistența socială; 7.2. Determinanții sociali ai sănătății mintale; 7.3. Vulnerabilitate, risc și protecție socială; 7.4. Familia în contextul asistenței sociale: 7.4.1. Familia ca sistem social; 7.4.2. Structura și funcțiile familiei; 7.4.3. Resursele familiale; 7.4.4. Vulnerabilitatea familială; 7.4.5. Conflictul familial; 7.4.6. Separarea și divorțul; 7.4.7. Familiile monoparentale și recompuse; 7.4.8. Îngrijirea persoanelor dependente; 7.4.9. Povara îngrijitorului; 7.4.10. Rețelele de suport ale familiei; 7.5. Copilul și protecția copilului: 7.5.1. Interesul superior al copilului; 7.5.2. Drepturile copilului; 7.5.3. Nevoile fundamentale ale copilului; 7.5.4. Neglijarea; 7.5.5. Abuzul fizic; 7.5.6. Abuzul emoțional; 7.5.7. Abuzul sexual; 7.5.8. Expunerea copilului la violență domestică; 7.5.9. Factori de risc și protecție; 7.5.10. Sistemele de protecție a copilului; 7.5.11. Responsabilitățile profesionistului în situațiile de suspiciune de abuz sau neglijare; 7.6. Violența în familie și violența interpersonală: 7.6.1. Definirea violenței interpersonale; 7.6.2. Violența fizică; 7.6.3. Violența psihologică și emoțională; 7.6.4. Violența sexuală; 7.6.5. Controlul coercitiv; 7.6.6. Violența economică; 7.6.7. Dinamica puterii și controlului; 7.6.8. Factori de risc; 7.6.9. Evaluarea siguranței; 7.6.10. Resurse sociale și servicii specializate; 7.6.11. Limitele intervenției psihoterapeutice în situații de pericol actual; 7.7. Dizabilitatea și participarea socială: 7.7.1. Modele ale dizabilității; 7.7.2. Modelul medical; 7.7.3. Modelul social; 7.7.4. Modelul bio-psiho-social; 7.7.5. Bariere de mediu și accesibilitate; 7.7.6. Autonomie și participare; 7.7.7. Stigmatizare și discriminare; 7.7.8. Suport familial și comunitar; 7.7.9. Adaptarea serviciilor psihoterapeutice; 7.8. Rețelele sociale și suportul social; 7.9. Comunitatea și resursele comunitare; 7.10. Relevanța asistenței sociale pentru psihoterapie)
Modulul 8. Omul ca ființă biologică, culturală și simbolică: fundamente de antropologie (8.1. Introducere în antropologie; 8.2. Evoluția omului; 8.3. Unitatea și diversitatea speciei umane; 8.4. Emergența culturii; 8.5. Omul ca ființă simbolică; 8.6. Mitul și organizarea simbolică a experienței; 8.7. Ritualul; 8.8. Ritualurile de trecere și tranzițiile vieții; 8.9. Marcarea culturală a nașterii și începutului vieții; 8.10. Marcarea culturală a trecerii de la copilărie la viața adultă; 8.11. Marcarea culturală a formării cuplului și familiei; 8.12. Marcarea culturală a pierderii și morții; 8.13. Ritual, tranziție și continuitate în societatea contemporană; 8.14. Narațiunea, memoria și identitatea; 8.15. Relevanța perspectivei antropologice pentru psihoterapie)
Modulul 9. Religie, spiritualitatea și experiența umană (9.1. Introducere în studiul religiei și spiritualității; 9.2. Religia ca fenomen uman și cultural; 9.3. Elemente fundamentale ale fenomenului religios; 9.4. Marile tradiții religioase – repere introductive: 9.4.1. Iudaismul; 9.4.2. Creștinismul; 9.4.3. Islamul; 9.4.4. Hinduismul; 9.4.5. Budismul; 9.4.6. Alte tradiții religioase și spirituale; 9.4.7. Tradiții indigene și forme locale de spiritualitate; 9.4.8. Diversitatea internă a tradițiilor religioase; 9.4.9. Sincretismul și pluralismul religios contemporan; 9.5. Spiritualitatea; 9.6. Religia, spiritualitatea și construirea sensului; 9.7. Religia și identitatea; 9.8. Religia și spiritualitatea pe parcursul vieții; 9.9. Practicile religioase și spirituale; 9.10. Ritualurile și tranzițiile de viață; 9.11. Religia, spiritualitatea și suferința; 9.12. Coping religios și spiritual; 9.13. Crize religioase, spirituale și existențiale; 9.14. Experiențele religioase și spirituale; 9.15. Experiență spirituală și psihopatologie; 9.16. Religia, spiritualitatea și sănătatea mintală; 9.17. Religia, spiritualitatea și moartea; 9.18. Religia, valorile și dilemele morale; 9.19. Religia și spiritualitatea în psihoterapie; 9.20. Etica abordării religiei și spiritualității în psihoterapie; 9.21. Relevanța religiei și spiritualității pentru formarea psihoterapeutului)
Modulul 10. Fundamente filosofice și epistemologice pentru psihoterapie (10.1. Filosofia și relevanța sa pentru psihoterapie; 10.2. Concepții filosofice despre ființa umană; 10.3. Problema minte–corp; 10.4. Conștiința și experiența subiectivă; 10.5. Fenomenologia; 10.6. Hermeneutica și problema interpretării; 10.7. Introducere în epistemologie; 10.8. Raționalism și empirism; 10.9. Realism și constructivism; 10.10. Obiectivitate și subiectivitate; 10.11. Filosofia științei; 10.12. Karl Popper și falsificabilitatea; 10.13. Thomas Kuhn și paradigmele științifice; 10.14. Alte perspective contemporane din filosofia științei: 10.14.1. Imre Lakatos și programele de cercetare; 10.14.2. Paul Feyerabend și pluralismul metodologic; 10.14.3. Realismul științific; 10.14.4. Instrumentalismul; 10.14.5. Realismul critic; 10.14.6. Modelele ca reprezentări parțiale ale realității; 10.14.7. Pluralismul explicativ; 10.15. Cauzalitatea; 10.16. Explicație și înțelegere; 10.17. Reducționism și pluralism explicativ; 10.18. Teorii, modele și metafore; 10.19. Dovezi și justificarea afirmațiilor; 10.20. Știință, pseudoștiință și gândire critică; 10.21. Incertitudinea și limitele cunoașterii; 10.22. Pluralismul epistemologic în psihoterapie)
Modulul 11. Fundamente de etică și bioetică pentru psihoterapie (11.1. Introducere în etică; 11.2. Principalele perspective etice; 11.3. Introducere în bioetică; 11.4. Principiul autonomiei; 11.5. Beneficiența și non-maleficiența; 11.6. Justiția; 11.7. Demnitatea umană; 11.8. Vulnerabilitatea; 11.9. Capacitatea și competența decizională; 11.10. Consimțământul informat; 11.11. Confidențialitatea și viața privată; 11.12. Adevărul, transparența și fidelitatea; 11.13. Puterea în relațiile profesionale; 11.14. Limitele relației profesionale; 11.15. Competența profesională ca obligație etică; 11.16. Integritatea profesională; 11.17. Copiii și adolescenții: considerații bioetice; 11.18. Etica în situații de risc; 11.19. Diversitatea și nediscriminarea; 11.20. Etica cercetării cu participanți umani; 11.21. Etica tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale; 11.22. Conflictele de valori și dilemele etice; 11.23. Raționamentul etic și luarea deciziilor; 11.24. Codurile etice și limitele lor; 11.25. Reflexivitatea etică a psihoterapeutului; 11.26. Modestia etică; 11.27. Relevanța eticii și bioeticii pentru psihoterapie)
Modulul 12. Fundamente și concepte psihanalitice și psihodinamice (12.1. Originile și fundamentele psihanalizei; 12.2. Mecanismele de apărare; 12.3. Evoluția post-Freudiană a psihanalizei; 12.3. Teoria relațiilor de obiect: 12.3.1. Fundamentele teoriei relațiilor obiectuale; 12.3.2. Melanie Klein: relațiile de obiect, lumea internă și pozițiile psihice; 12.3.3. Donald Winnicott: dezvoltarea Sinelui și mediul facilitator; 12.3.4. W. R. D. Fairbairn: relațiile de obiect și structura lumii interne; 12.3.5. Alte contribuții ale tradiției relațiilor de obiect: 12.3.5.1. Michael Balint și „defectul fundamental”; 12.3.5.2. Margaret Mahler și procesul de separare–individuare; 12.3.5.4. Edith Jacobson și reprezentările Sinelui și obiectului; 12.3.5.5. Otto Kernberg și integrarea teoriei relațiilor de obiect cu psihologia Eului; 12.4. Psihologia Sinelui; 12.5. Concepe psihodinamice fundamentale: 12.5.1. Transferul; 12.5.2. Contratransferul; 12.5.3. Rezistența; 12.5.4. Conflict și compromis; 12.5.5. Repetiția; 12.5.6. Insight-ul; 12.6. Mentalizare și funcționare reflexivă; 12.7. Psihanaliza relațională; 12.8. Intersubiectivitatea; 12.9. Perspective psihodinamice contemporane; 12.10. Relația terapeutică în gândirea psihodinamică; 12.11. Mecanisme ale schimbării din perspectivă psihodinamică; 12.12. Contribuții, limite și controverse privitor la perspectiva psihodinamică; 12.13. Relevanța psihodinamicii pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 13. Fundamente cognitive și comportamentale în psihoterapie (13.1. Originile abordării comporamentale; 13.2. Condiționarea clasică; 13.3. Condiționarea operantă; 13.4. Terapia comportamentală: 13.4.1. Apariția terapiei comportamentale; 13.4.2. Concepte clasice ale terapiei comportamentale; 13.4.3. Joseph Wolpe și desensibilizarea sistematică; 13.5. Învățarea socială: 13.5.1. Albert Bandura și teoria învățării sociale; 13.5.2. Determinismul reciproc; 13.5.3. Autoeficacitatea; 13.6. Revoluția cognitivă; 13.7. Aaron T. Beck și modelul cognitiv; 13.8. Albert Ellis și REBT; 13.9. De la terapii cognitive la CBT; 13.10. Modele de menținere a dificultăților psihologice; 13.11. Evoluția contemporană a psihoterapiei cognitiv-comportamentale; 13.12. Mindfulness și abordări bazate pe mindfulness; 13.13. Psihoterapia prin acceptare și angajament (ACT); 13.14. Terapia dialectică comportamentală (DBT); 13.15. Terapia centrată pe scheme (schema therapy); 13.16. Evoluția contemporană a psihoterapiei cognitiv-comportamentale : 13.16.1. Activarea comportamentală; 13.16.2. Psihoterapia prin rezolvare de probleme; 13.16.3. Terapia meta-cognitivă; 13.16.4. Terapia centrată pe compasiune (compassion focused); 13.17. Cogniție, emoție și comportament: 13.17.1. Relația dintre procesele cognitive și emoționale; 13.17.2. Comportamentul și menținerea credințelor; 13.17.3. Emoțiile ca informație; 13.18. Relația terapeutică în modelele cognitiv-comportamentale; 13.19. Cercetarea și practica bazată pe dovezi; 13.20. Contribuții, limite și controverse privitor la psihoterapia cognitiv-comportamentală; 13.21. Relevanța terapiei cognitiv-comportamentale pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 14. Fundamente și concepte sistemice (14.1. Introducere în gândirea sistemică: 14.1.1. Originile perspectivei sistemice; 14.1.2. Teoria generală a sistemelor; 14.1.3. Cauzalitate liniară și cauzalitate circulară; 14.1.4. Feedback-ul în sistem; 14.1.5. Homeostazia și schimbarea; 14.1.6. Prima și a doua cibernetică; 14.2. Familia ca sistem: 14.2.1. Familia din perspectivă sistemică; 14.2.2. Structura familială; 14.2.3. Granițele; 14.2.4. Rolurile familiale; 14.2.5. Regulile familiale; 14.2.6. Alianțe, coaliții și triangulare; 14.2.7. Simptomul în context familial); 14.3. Ciclul de viață al familiei; 14.4. Comunicarea umană: 14.4.1. Comunicarea ca proces relațional; 14.4.2. Școala de la Palo Alto; 14.4.3. Axiomele comunicării; 14.4.4. Comunicarea verbală; 14.4.5. Comunicare nonverbală; 14.4.6. Meta-comunicarea; 14.4.7. Punctuația interacțiunii; 14.4.8. Interacțiuni simetrice și complementare; 14.5. Tipare relaționale; 14.6. Modelul structural în psihoterapia familială; 14.7. Psihoterapia familială strategică; 14.8. Abordarea experiențială în psihoterapia familială; 14.9. Perspectiva transgenerațională; 14.10. Școala de la Milano; 14.11. Constructivismul și construcționismul social; 14.12. Psihoterapia narativă; 14.13. Psihoterapia orientată spre soluții; 14.14. Abordările colaborative și dialogice în psihoterapie; 14.15. Familia, cultura și contextul social; 14.16. Putere, etică și responsabilitate în gândirea sistemică; 14.17. Epistemologia sistemică; 14.18. Concepte sistemice relevante pentru psihoterapie; 14.19. Relația terapeutică din perspectivă sistemică; 14.20. Schimbarea în perspectiva sistemică; 14.21. Contribuții, limite și controverse privind psihoterapia familială sistemică;14.22. Relevanța gândirii sistemice pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 15. Psihoterapiile umaniste și experiențiale (15.1. Introducere în psihoterapiile umaniste și experiențiale: 15.1.1. Contextul istoric al apariției psihologiei umaniste; 15.1.2. Principii comune abordărilor umaniste și experiențiale; 15.2. Fundamente filosofice și epistemologice; 15.3. Concepția umanistă asupra persoanei; 15.4. Psihoterapia centrată pe persoană: 15.4.1. Carl Rogers și dezvoltarea psihoterapiei centrate pe persoană; 15.5.2. Concepte fundamentale ale psihoterapiei centrate pe persoană; 15.5.3. Relația terapeutică în abordarea centrată pe persoană; 15.5.4. Abordări contemporane ale psihoterapiei centrate pe persoană; 15.5. Psihoterapia Gestalt: 15.5.1. Originile și dezvoltarea psihoterapiei Gestalt: Fritz Perls, Laura Perls și Paul Goodman; 15.5.2. Fundamente fenomenologice și existențiale; 15.5.3. Concepte fundamentale ale psihoterapiei Gestalt; 15.5.4. Abordări relaționale contemporane în psihoterapia Gestalt; 15.6. Psihoterapia existențială: 15.6.1. Originile filosofice ale psihoterapiei existențiale; 15.6.2. Ludwig Binswanger și analiza existențială; 15.6.3. Medard Boss și analiza Dasein-ului; 15.6.4. Rollo May și tradiția existențială americană; 15.6.5. Irvin Yalom și psihoterapia existențială; 15.6.6. Emmy van Deurzen și perspectiva existențială contemporană; 15.6.7. Concepte fundamentale ale psihoterapiei existențiale; 15.7. Logoterapia: 15.7.1. Viktor Frankl și dezvoltarea logoterapiei; 15.7.2. Fundamentele existențiale ale logoterapiei; 15.7.3. Concepte fundamentale în logoterapie; 15.8. Focusing și psihoterapia orientată pe Focusing: 15.8.1. Eugene Gendlin și originile Focusing-ului; 15.8.2. Concepte fundamentale în Focusing; 15.9. Psihoterapia centrată pe emoții: 15.9.1. Originile și dezvoltarea psihoterapiei centrate pe emoții; 15.9.2. Concepte fundamentale în psihoterapia centrată pe emoții; 15.10. Contribuțiile abordărilor umaniste și experiențiale la psihoterapia contemporană)
Modulul 16. Fundamente și concepte ale terapiei de grup (16.1. Introducere în dinamica grupurilor; 16.2. Originile psihoterapiei de grup: 16.2.1. Repere istorice: 16.2.2. Tipuri de grupuri terapeutice; 16.3. Cadrul psihoterapiei de grup; 16.4. Factorii terapeutici în grup; 16.5. Relațiile între membrii grupului: 16.5.1. Grupul ca microcosmos interpersonal; 16.5.2. Transferul în grup; 16.5.3. Contratransferul în grup; 16.5.4. Feedback-ul interpersonal; 16.5.5. Auto-dezvăluirea; 16.5.6. Empatia și validarea în grup; 16.6. Conflictul și fenomenele dificile în grup: 16.6.1. Conflictul interpersonal; 16.6.2. Subgrupurile; 16.6.3. ”Țapul ispășitor”; 16.6.4. Tăcerea; 16.6.5. Monopolizarea spațiului de grup; 16.6.6. Absențele și retragerea; 16.7. Rolul psihoterapeutului de grup; 16.8. Wilfred Bion și grupul ca întreg; 16.9. S.H. Foulkes și grup-analiza; 16.10. Irvin Yalom și abordarea interpersonală; 16.11. Grupurile experiențiale: 16.11.1. Originile grupurilor experiențiale; 16.11.2. Principiile grupurilor experiențiale; 16.11.3. Grupurile centrate pe persoană; 16.11.4. Psihodrama; 16.11.5. Gestalt în grup; 16.12. Perspective sistemice asupra grupului; 16.13. Putere, diversitate și context în grup; 16.14. Etica psihoterapiei de grup; 16.15. Grupurile online; 16.16. Cercetarea în psihoterapia de grup; 16.17. Contribuții, limite și controverse privitor la psihoterapia de grup; 16.18. Relevanța terapiei de grup pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 17. Fundamente și concepte ale terapiilor expresive (17.1. Introducere în psihoterapiile expresive: 17.1.1. Definirea psihoterapiilor expresive; 17.1.2. Repere istorice; 17.2. Expresia simbolică; 17.2.1. Simbolul; 17.2.2. Imaginea și reprezentarea; 17.2.3. Metafora; 17.3. Creativitatea; 17.4. Jocul: 17.4.1. Jocul ca fenomen developmental; 17.4.2. Perspective teoretice asupra jocului; 17.4.3. Jocul în context terapeutic; 17.5. Corpul și mișcarea; 17.6. Art-terapia; 17.7. Dramaterapia; 17.8. Meloterapia; 17.9. Terapia prin dans și mișcare; 17.10. Scrierea terapeutică; 17.11. Biblioterapia; 17.12. Cinematerapia; 17.13. Sandplay și lucrul cu miniaturi; 17.14. Modalitățile proiective: 17.14.1. Conceptul de proiecție; 17.14.2. Exemple de modalități proiective; 17.14.3. Testele proiective; 17.14.4. Limitele abordărilor proiective; 17.15. Intermodalitatea; 17.16. Relația terapeutică în psihoterapiile expresive; 17.17. Psihoterapiile expresive și dezvoltarea copilului; 17.18. Indicații și domenii de utilizare ale psihoterapiilor expresive; 17.19. Limite și contraindicații ale psihoterapiilor expresive; 17.20. Psihoterapiile expresive în grup; 17.21. Psihoterapiile expresive în mediul online; 17.22. Cercetarea în psihoterapiile expresive; 17.23. Contribuții, limite și controverse privind psihoterapiile expresive; 17.24. Relevanța terapiilor expresive pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 18. Introducere în terminologia medicală și fundamente biomedicale (18.1. Introducere în limbajul medical: 18.1.1. Terminologia medicală de bază; 18.1.2. Anatomie și fiziologie – concepte introductive; 18.2. Termeni clinici fundamentali: 18.2.1. Simptomul; 18.2.2. Semnul clinic; 18.2.3. Sindromul; 18.2.4. Diagnosticul; 18.2.5. Prognosticul; 18.2.6. Etiologia; 18.2.7. Comorbiditatea; 18.3. Sistemele corpului relevante pentru înțelegerea funcționării psihologice: 18.3.1. Aparatul cardiovascular; 18.3.2. Aparatul respirator; 18.3.3. Sistemul endocrin; 18.3.4. Sistemul imunitar; 18.4. Fundamente de neuroanatomie: 18.4.1. Organizarea sistemului nervos; 18.4.2. Neuronul; 18.4.3. Celulele gliale; 18.4.4. Măduva spinării și trunchiul cerebral; 18.4.5. Cerebelul; 18.5. Creierul și principalele sale structuri; 18.6. Sistemul nervos autonom: 18.6.1. Organizarea sistemului nervos autonom; 18.6.2. Sistemul simpatic; 18.6.3. Sistemul parasimpatic; 18.6.4. Activarea autonomă și experiența psihologică; 18.7. Neurotransmițătorii: 18.7.1. Principii generale ale neurotransmisiei; 18.7.2. Serotonina; 18.7.3. Dopamina; 18.7.4. Noradrenalina; 18.7.5. GABA; 18.7.6. Glutamatul; 18.7.7. Aceticolina; 18.7.8. Endorfinele și sistemele opioide endogene; 18.8. Psihosomatica – introducere conceptuală; 18.9. Factori biologici relevanți pentru sănătatea mintală: 18.9.1. Genetica și epigenetica; 18.9.2. Dezvoltarea cerebrală; 18.9.3. Afecțiuni endocrine cu posibile manifestări psihologice; 18.9.4. Deficite și dezechilibre metabolice; 18.9.5. Afecțiuni neurologice relevante; 18.9.6. Infecții și inflamație; 18.9.7. Consumul de substanțe și sănătatea mintală; 18.10. Medicamente și manifestări psihologice: 18.10.1. Efectele psihologice ale unor medicamente non-psihiatrice; 18.10.2. Reacții adverse versus simptome psihologice primare; 18.11. Diferențierea între posibile cauze medicale și psihologice; 18.12. Urgențe și semnale de alarmă; 18.13. Limitele competenței psihoterapeutului;18.14. Colaborarea interdisciplinară; 18.15. Dosarul și informația medicală; 18.16. Modele de înțelegere a sănătății și bolii; 18.17. Concepții greșite și simplificări de evitat; 18.18. Relevanța medicinii pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 19. Fundamente în psihiatrie și psihopatologie (19.1. Introducere în psihiatrie și psihopatologie: 19.1.1. Psihiatria ca disciplină medicală; 19.1.2. Psihopatologia; 19.2. Normalitate și patologie; 19.3. Semn, simptom și sindrom în psihiatrie; 19.4. Evaluarea stării psihice; 19.5. Contextul și istoricul clinic. Anamneza: 19.5.1. Istoricul simptomelor; 19.5.2. Istoricul medical și psihiatric; 19.5.3. Istoricul familial; 19.5.4. Contextul psihosocial; 19.6. Modele explicative ale tulburărilor psihice: 19.6.1. Modelul biomedical; 19.6.2. Modelul psihologic; 19.6.3. Modelul social; 19.6.4. Modelul biopsihosocial; 19.6.5. Modelul vulnerabilitate-stres; 19.7. Sistemele contemporane de clasificare: 19.7.1. De ce clasificăm patologia psihiatrică; 19.7.2. DSM; 19.7.3. ICD; 19.7.4. Relația între DSM și ICD; 19.8. Modele categoriale și dimensionale; 19.9. Utilitatea și limitele diagnosticului; 19.10. Principalele domenii ale psihopatologiei: 19.10.1. Tulburările depresive; 19.10.2. Tulburările bipolare; 19.10.3. Tulburările de anxietate; 19.10.4. Tulburările obsesiv-compulsive și înrudite; 19.10.5. Tulburările legate de traume și stres; 19.10.6. Tulburările psihotice; 19.10.7. Tulburările de personalitate; 19.10.8. Tulburările de alimentație; 19.10.9. Tulburările legate de consumul de substanțe; 19.10.10. Tulburările neurocognitive; 19.11. Comorbiditatea în psihiatrie; 19.12. Evaluarea riscului; 19.13. Ideația și comportamentul suicidar; 19.14. Auto-vătămarea; 19.15. Urgențele medicale și psihiatrice; 19.16. Limitele competenței psihoterapeutului; 19.17. Stigma și sănătatea mintală; 19.18. Relevanța psihiatriei pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 20. Introducere în psihiatria copilului și adolescentului (20.1. Introducere în psihiatria copilului și adolescentului; 20.2. Particularitățile psihopatologiei developmentale: 20.2.1. Psihopatologia developmentală; 20.2.2. Simptomul în funcție de vârstă; 20.2.3. Dezvoltarea ca reper pentru evaluare; 20.3. Factori de risc și factori protectivi; 20.4. Tulburările de neurodezvoltare – prezentare generală: 20.4.1. Conceptul de tulburare de neurodezvoltare; 20.4.2. Dizabilitatea intelectuală; 20.4.3. Tulburările din spectrul autist; 20.4.4. ADHD; 20.4.5. Tulburările specifice de învățare; 20.5. Probleme emoționale la copil și adolescent: 20.5.1. Anxietatea în dezvoltare; 20.5.2. Depresia la copil și adolescent; 20.6. Probleme comportamentale la copil și adolescent: 20.6.1. Comportamentul opozant și agresiv: 20.6.2. Tulburarea de conduită; 20.7. Tulburările de comportament alimentar; 20.8. Trauma și stresul la copil și adolescent; 20.9. Auto-vătămarea și riscul suicidar; 20.10. Evaluarea copilului și adolescentului; 20.11. Examenul stării psihice la copil și adolescent; 20.12. Protecția copilului; 20.13. Urgențe în psihiatria copilului și adolescentului; 20.14. Colaborarea multidisciplinară; 20.15. Lucrul cu părinții și familia; 20.16. Limitele competenței psihoterapeutului; 20.17. Relevanța pedopsihiatriei pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 21. Elemente de psihofarmacologie (21.1. Introducere în psihofarmacologie; 21.2. Principii generale de farmacologie: 21.2.1. Medicamentul și substanța activă; 21.2.2. Farmacocinetica; 21.2.3. Farmacodinamica; 21.3. Efectul terapeutic; 21.4. Efectele adverse: 21.4.1. Principii generale; 21.4.2. Tipuri generale de efecte adverse relevante pentru psihoterapeut; 21.4.3. Reacții adverse severe – orientare generală; 21.5. Interacțiunile medicamentoase; 21.6. Concepte relevante privind administrarea tratamentului medicamentos: 21.6.1. Doza; 21.6.2. Durata tratamentului; 21.6.3. Întreruperea tratamentului; 21.7. Principalele clase de psihofarmaceutice; 21.8. Antidepresivele; 21.9. Anxioliticele; 21.10. Hipnoticele; 21.11. Antipsihoticele; 21.12. Stabilizatorii dispoziției; 21.13. Medicația utilizată în ADHD; 21.14. Administrarea tratamentului medicamentos: 21.14.1. Utilizarea psihofarmacologică nu urmează întotdeauna eticheta clasei; 21.14.2. Medicația și diagnosticul; 21.15. Particularități ale psihofarmacologiei în diferite etape de viață; 21.16. Medicația și procesul psihoterapeutic; 21.17. Medicația și experiența subiectivă a clientului; 21.18. Aderența la tratament; 21.19. Modificările clinice după introducerea sau schimbarea medicației; 21.20. Situații care necesită contact medical rapid: 21.20.1. Modificări psihice severe; 21.20.2. Modificări fizice severe; 21.21. Polimedicația; 21.22. Tratamentul combinat: psihofarmacologie și psihoterapie; 21.23. Limitele competenței psihoterapeutului; 21.24. Concepții greșite de evitat; 21.25. Relevanța psihofarmacologiei pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 22. Metode de cercetare în psihoterapie (22.1. Fundamentele cercetării științifice ; 22.2. Întrebarea de cercetare: 22.2.1. Formularea problemei de cercetare; 22.2.2. Tipuri de întrebări de cercetare; 22.3. Ipotezele; 22.4. Variabilele; 22.5. Operaționalizarea; 22.6. Fidelitatea și validitatea; 22.7. Eșantionarea; 22.8. Design-uri de cercetare; 22.9. Cercetarea experimentală; 22.10. Design-urile quasi-experimentale; 22.11. Cercetarea observațională; 22.12. Design-uri transversale și longitudinale; 22.13. Studiile de caz și single case designs; 22.14. Metode cantitative; 22.15. Metode calitative: 22.15.1. Caracteristicile cercetării calitative; 22.15.2. Interviul calitativ; 22.15.3. Focus grupul; 22.15.4. Analiza tematică; 22.15.5. Analiza fenomenologică interpretativă; 22.15.6. Grounded theory; 22.15.7. Analiza narativă; 22.16. Metode mixte de cercetare; 22.17. Cercetarea rezultatelor în psihoterapie (outcome research); 22.18. Cercetarea procesului psihoterapeutic; 22.19. Factorii comuni în psihoterapie; 22.20. Cercetările privind psihoterapeutul; 22.21. Cercetările privind caracteristicile clientului în psihoterapie; 22.22. Practica bazată pe dovezi; 22.23. Review-urile sistematice; 22.24. Meta-analiza; 22.25. Biasul de publicare și alte forme de bias; 22.26. Calitatea dovezilor științifice; 22.27. Replicabilitate și ”open science”; 22.28. Corelație și cauzalitate; 22.29. Semnificația statistică și clinică; 22.30. Cercetarea comparativă în psihoterapie; 22.31. Moderatori și personalizarea tratamentului; 22.32. Etica cercetării; 22.33. Pseudoștiința și evaluarea afirmațiilor; 22.34. Citarea și utilizarea responsabilă a surselor; 22.35. Relevanța metodelor de cercetare pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 23. Elemente de statistică (23.1. Rolul statisticii în cercetare; 23.2. Tipuri de variabile: 23.2.1. Variabile categoriale; 23.2.2. Variabile ordinale; 23.2.3. Variabile cantitative; 23.2.4. Variabile independente și dependente; 23.3. Organizarea datelor: 23.3.1. Distribuții de frecvență; 23.3.2. Reprezentarea grafică; 23.3.3. Forma distribuției; 23.4. Tendința centrală; 23.5. Variabilitatea datelor; 23.6. Distribuția normală; 23.7. Populație și eșantion; 23.8. Probabilitatea; 23.9. Estimarea; 23.10. Testarea ipotezelor; 23.11. Erorile în testarea ipotezelor; 23.12. Corelația; 23.13. Regresia; 23.14. Diferențele între grupuri; 23.15. Date categoriale; 23.16. Mărimea efectului; 23.17. Semnificația clinică versus semnificația statistică; 23.18. Incertitudinea și precizia; 23.19. Presupunerile analizelor statistice; 23.20. Datele lipsă; 23.21. Interpretarea tabelelor și graficelor; 23.22. Erori frecvente în interpretarea statistică; 23.23. Biasuri statistice și metodologice; 23.24. Statistica în cercetarea din psihoterapie; 23.25. Sensibilitate și specificitate; 23.26. Fiabilitatea măsurării și statistica; 23.27. Statistica și practica bazată pe dovezi; 23.28. Ce nu poate spune statistica; 23.29. Relevanța statisticii pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 24. Psihoterapie și inteligență artificială (24.1. Introducere în inteligența artificială: 24.1.1. Ce este inteligența artificială; 24.1.2. Repere istorice; 24.2. Machine learning: 24.2.1. Ce este machine learning; 24.2.2. Tipuri principale de machine learning; 24.2.3. Probleme fundamentale ale machine learning; 24.3. Învățarea profundă (deep learning) și rețele neuronale; 24.4. Procesarea limbajului natural; 24.5. Inteligența artificială generativă; 24.6. Modele lingvistice mari (large language models): 24.6.1. Ce este un model lingvistic mare; 24.6.2. Tokenizarea; 24.6.3. Embeddings; 24.6.4. Transformer achitecture; 24.6.5. Atenția; 24.6.6. Predicția secvențială; 24.6.7. Context window; 24.7. Prompting și adaptarea modelelor; 24.8. Raționament, erori și halucinații în inteligența artificială; 24.9. Modele multimodale și agenți AI; 24.10. Antropomorfizarea inteligenței artificiale; 24.11. Inteligența artificială în sănătatea mintală; 24.12. Inteligența artificială ca suport între ședințele de psihoterapie; 24.13. Inteligența artificială și documentarea clinică; 24.14. Inteligența artificială și literatura științifică; 24.15. Inteligența artificială ca instrument al psihoterapeutului; 24.16. Inteligența artificială ca instrument al clientului în psihoterapie; 24.17. Inteligența artificială ca suport al psihoterapiei; 24.18. Inteligența artificială versus psihoterapeutul uman; 24.19. Alianța terapeutică și inteligența artificială; 24.20. Empatia simulată; 24.21. Atașamentul față de agenți AI; 24.22. Inteligența artificială generativă în formare și supervizare; 24.23. Inteligența artificială și evaluarea psihologică; 24.24. Inteligența artificială și situațiile de risc; 24.25. Protocoalele de escaladare (escalation protocols) și omul pentru verificare (human-in-the-loop); 24.26. Etica AI în psihoterapie; 24.27. Datele pentru antrenarea modelelor; 24.28. Protecția minorilor; 24.29. Supravegherea umană; 24.30. Limitele inteligenței artificiale; 24.31. Acceptarea excesivă a sugestiilor AI și biasul de automatizare; 24.32. Deskilling-ul profesionistului; 24.33. Viitorul psihoterapiei într-o lume cu inteligență artificială; 24.34. Cercetarea privind inteligența artificială în psihoterapie; 24.35. Relevanța inteligenței artificiale pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 25. Neuroștiințe pentru psihoterapie (25.1. Niveluri de explicație în psihologie și neuroștiințe; 25.2. Neuroreducționismul; 25.3. Localizare și rețele: 25.3.1. De la localizarea funcțiilor la rețele distribuite; 25.3.2. Conectivitatea structurală; 25.3.3. Conectivitatea funcțională; 25.3.4. Creierul ca sistem dinamic; 25.4. Neuroplasticitatea: 25.4.1. Ce este neuroplasticitatea; 25.4.2. Plasticitatea sinaptică; 25.4.3. Potențarea pe termen lung; 25.4.4. Deprimarea pe termen lung; 25.4.5. Neurogeneza; 25.5. Experiența și modificarea rețelelor neuronale: 25.5.1. Experiența dependentă de plasticitate; 25.5.2. Învățarea și schimbarea neurală; 25.5.3. Repetarea; 25.5.4. Consolidarea; 25.5.5. Reconsolidarea; 25.6. Creierul predictiv: 25.6.1. Procesarea predictivă; 25.6.2. Erorile de predicție; 25.6.3. Creierul Bayesian; 25.6.4. Anticiparea; 25.6.5. Percepția ca proces constructiv; 25.6.6. Relevanța pentru anxietate; 25.6.7. Relevanța pentru expectanțe; 25.6.8. Limitele procesării predictive; 25.7. Rețelele cerebrale majore: 25.7.1. Rețeaua modului implicit; 25.7.2. Rețeaua de saliență; 25.7.3. Rețeaua centrală executivă; 25.7.4. Modelul rețelelor triple; 25.7.5. Rețelele de atenție; 25.7.6. Interacțiunea dintre rețele; 25.7.7. Flexibilitatea funcțională; 25.8. Amigdala, insula și cortexul prefrontal; 25.9. Neuroștiința dezvoltării umane; 25.10. Metode în neuroștiință: 25.10.1. Neuroimagistica structurală; 25.10.2. RMN funcțional; 25.10.3. Electroencefalograma; 25.10.4. Magnetoencefalograma; 25.10.5. Tomografie prim emisie pozitronică; 25.11. Biomarkerii; 25.12. ”Neurohype” și ”Neurobabble”; 25.13. Cum citim critic o afirmație neuroștiințifică; 25.14. Ce poate spune neuroștiința despre psihoterapie; 25.15. Ce nu poate spune neuroștiința despre psihoterapie; 25.16 Neuroștiința și diferitele orientări psihoterapeutice: 25.16.1. Modelele comportamentale; 25.16.2. Modelele cognitive; 25.16.3. Modelele psihodinamice; 25.16.4. Modelele sistemice; 25.16.5. Modelele experiențiale și corporale; 25.17. Neuroștiința și integrarea în psihoterapie; 25.18. Neuro-mituri relevante pentru psihoterapie; 25.19. Relevanța neuroștiinței pentru formarea în psihoterapie)
Modulul 26. Neurobiologia relației și schimbării psihoterapeutice (26.1. Reglare și co-reglare; 26.2. Sistemul nervos autonom în relație; 26.3. Sincronizarea interpersonală; 26.4. Ce poate indica sincronizarea; 26.5. Relația terapeutică și neurobiologia: 26.5.1. Alianța terapeutică; 26.5.2. Încrederea; 26.5.3. Predictibilitatea; 26.5.4. Eroarea de predicție interpersonală; 26.5.5. Noi experiențe relaționale; 26.6. Mecanisme posibile ale schimbării relaționale; 26.7. Schimbarea psihoterapeutică; 26.8. Teoria polivagală: 26.8.1. Teoria polivagală- context istoric; 26.8.2. Teoria polivagală – ce este susținut de neuroștiințe; 26.8.3. Controverse și limite; 26.9. Teoria autonomă contemporană; 26.10. Cercetarea diadică în psihoterapie; 26.11. Biomarkerii relației terapeutice
Teme de studiu individual
Modulul 1.
Eseu. De ce are nevoie psihoterapeutul de o formare interdisciplinară?
Proiect. Harta competențelor psihoterapeutului – realizarea unei hărți conceptuale care să diferențieze cunoștințele, competențele, responsabilitățile și limitele profesionale ale psihoterapeutului.
Modulul 2.
Eseu. De la școli rivale la pluralism și integrare: evoluția psihoterapiei moderne
Proiect. Linia timpului psihoterapiei – realizarea unei cronologii vizuale cu minimum 15 momente care au influențat dezvoltarea psihoterapiei, de la originile sale până la AI și sănătatea mintală digitală.
Modulul 3.
Eseu. Continuitate, schimbare și plasticitate în dezvoltarea umană: implicații pentru psihoterapie
Proiect. Biografia developmentală a unui personaj fictiv – construirea traseului de viață al unei persoane, de la copilărie la vârsta adultă, identificând factori de risc, protecție, tranziții și resurse.
Modulul 4.
Eseu. Cum modelează cultura, mediul socioeconomic și tehnologia dezvoltarea persoanei?
Proiect. Două adolescențe, două contexte – construirea și compararea dezvoltării a doi adolescenți fictivi aflați în contexte culturale, socioeconomice și digitale diferite.
Modulul 5.
Eseu. Cogniție, emoție, motivație și comportament: sisteme separate sau componente ale unui întreg?
Proiect. Harta funcționării psihologice – analiza unei situații cotidiene complexe prin prisma percepției, atenției, memoriei, învățării, emoției, motivației și funcțiilor executive.
Modulul 6.
Eseu. Cât din ceea ce considerăm „individual” este, de fapt, social?
Proiect. Analiza psihosocială a unei situații – alegerea unui fenomen social și identificarea proceselor de atribuire, conformism, stereotipizare, influență, identitate socială și dinamică de grup.
Modulul 7.
Eseu. Suferința psihologică în context: de ce nu putem separa persoana de condițiile sale sociale de viață?
Proiect. Harta ecosistemului de suport – pentru un caz fictiv complex, identificarea vulnerabilităților, resurselor familiale, sociale și comunitare și a profesioniștilor/serviciilor care ar trebui implicați.
Modulul 8.
Eseu. Omul ca ființă biologică, culturală și simbolică: relevanța perspectivei antropologice pentru psihoterapie
Proiect. Ritualurile tranziției – analiza comparativă a modului în care două culturi marchează o tranziție majoră: nașterea, maturizarea, căsătoria, pierderea sau moartea.
Modulul 9.
Eseu. Religie, spiritualitate și construirea sensului în experiența suferinței
Proiect. Ghid pentru o practică sensibilă spiritual și religios – elaborarea unui mini-ghid pentru psihoterapeuți privind explorarea credințelor spirituale/religioase fără patologizare, impunerea valorilor sau depășirea competenței.
Modulul 10.
Eseu. Poate exista un singur adevăr despre persoană? Pluralismul epistemologic în psihoterapie
Proiect. Aceeași persoană, patru lentile epistemologice – analiza aceleiași dificultăți psihologice din perspectiva realismului, constructivismului, fenomenologiei și pluralismului explicativ.
Modulul 11.
Eseu. Când principiile etice intră în conflict: limitele regulilor și necesitatea raționamentului etic în psihoterapie
Proiect. „Harta riscurilor etice în practica psihoterapeutică”- selectarea a minimum 8 situații, de exemplu: confidențialitatea și excepțiile sale, consimțământul informat, relațiile duale, limitele profesionale, diferențele de valori dintre terapeut și client, lucrul cu minorii, situațiile de risc, utilizarea tehnologiei și AI, comunicarea prin social media sau protecția datelor. Pentru fiecare situație se va preciza: care este problema etică; ce principii sau valori etice sunt implicate; ce drepturi ale clientului trebuie protejate; unde poate apărea un conflict între două principii etice; ce riscuri există pentru client și pentru relația terapeutică; ce limite ale competenței profesionale trebuie avute în vedere; când este necesară consultarea unui supervizor sau a altui profesionist; ce măsuri preventive ar putea reduce probabilitatea apariției problemei.
Modulul 12.
Eseu. De la inconștientul freudian la relație și intersubiectivitate: evoluția gândirii psihodinamice
Proiect. Harta conceptuală psihodinamică – aplicarea conceptelor de apărare, conflict, relații de obiect, transfer, contratransfer, repetiție și mentalizare asupra unui personaj dintr-un film sau roman.
Modulul 13.
Eseu. De la condiționare la terapiile contextuale: transformarea paradigmei cognitiv-comportamentale
Proiect. Cercul de menținere a unei dificultăți – construirea pentru un caz fictiv a unei reprezentări care să integreze situații, cogniții, emoții, comportamente, consecințe și mecanisme de menținere.
Modulul 14.
Eseu. De la cauzalitatea liniară la cauzalitatea circulară: schimbarea perspectivei asupra simptomului
Proiect. Genogramă și hartă sistemică – construirea unei familii fictive pe minimum trei generații și analiza granițelor, rolurilor, alianțelor, triangulărilor și tiparelor transgeneraționale.
Modulul 15.
Eseu. Relația terapeutică drept agent al schimbării în psihoterapiile umaniste și experiențiale
Proiect. Un concept, mai multe perspective – alegerea unei experiențe umane (pierdere, anxietate, conflict identitar etc.) și compararea modului în care ar fi înțeleasă de abordarea centrată pe persoană, Gestalt, existențială și EFT.
Modulul 16.
Eseu. Grupul ca agent terapeutic: de ce poate produce grupul schimbări pe care relația individuală nu le poate reproduce integral?
Proiect. Observatorul grupului – analizarea unui grup fictiv și identificarea coeziunii, rolurilor, subgrupurilor, conflictelor, feedbackului, transferului și factorilor terapeutici.
Modulul 17.
Eseu. Dincolo de cuvinte: simbolul, creativitatea și expresia în procesul psihoterapeutic
Proiect. Portofoliu expresiv multimodal – proiectarea unei activități care combină minimum trei modalități expresive (imagine, metaforă, mișcare, muzică, scriere, joc etc.), cu fundamentarea alegerii, indicații și limite.
Modulul 18.
Eseu. Corpul în cabinetul de psihoterapie: de ce trebuie psihoterapeutul să cunoască fundamentele biomedicale?
Proiect. „Corpul și psihicul – harta conexiunilor”- o hartă integrativă a relațiilor dintre funcționarea biologică și experiența psihologică, alegând 5 sisteme sau procese biologice dintre cele studiate în cadrul modulului. De exemplu: sistemul nervos autonom; sistemul endocrin; sistemul imunitar; aparatul cardiovascular; aparatul respirator; neurotransmisia; somnul și ritmurile biologice; procesele inflamatorii. Pentru fiecare dintre cele cinci domenii, cursantul va prezenta succint: principalele structuri și mecanisme biologice implicate; rolul lor în funcționarea normală; relațiile cunoscute cu emoția, cogniția și comportamentul; exemple de modificări biologice care pot avea manifestări psihologice; situații în care simptome aparent „psihologice” pot necesita investigație medicală; implicațiile acestor cunoștințe pentru psihoterapeut, cu precizarea limitelor competenței sale. Produsul final va consta într-o hartă conceptuală/infografic amplu, însoțită de un text explicativ de aproximativ 1.000–1.500 de cuvinte. La final, cursantul va răspunde la întrebarea: „Cum se modifică înțelegerea unei persoane atunci când includem dimensiunea biologică fără a reduce experiența psihologică la biologie?”
Modulul 19.
Eseu. Diagnosticul psihiatric: instrument clinic necesar sau reducere a complexității persoanei?
Proiect. Dosar de evaluare psihopatologică – pe baza unui caz fictiv: simptomatologie, examen al stării psihice, factori biopsihosociali, ipoteze diagnostice/diferențiale, risc și limitele competenței psihoterapeutului.
Modulul 20.
Eseu. De ce nu poate fi înțeleasă psihopatologia copilului prin simpla aplicare a modelelor adultului?
Proiect. Același simptom la vârste diferite – analizarea manifestării unei dificultăți (anxietate, depresie, agresivitate etc.) la trei vârste diferite și identificarea particularităților developmentale.
Modulul 21.
Eseu. Psihoterapie și psihofarmacologie: complementaritate, tensiuni și limite profesionale
Proiect. Ghidul psihoterapeutului privind medicația – realizarea unui material care explică ce trebuie să știe psihoterapeutul despre principalele clase de psihofarmaceutice, efecte adverse, aderență, schimbări clinice și situații care necesită contact medical.
Modulul 22.
Eseu. Ce înseamnă că o psihoterapie este „bazată pe dovezi”?
Proiect. Mini-protocol de cercetare – formularea unei întrebări relevante pentru psihoterapie și construirea unui proiect: ipoteză/întrebări, participanți, variabile, metodă, design, analiză și considerații etice.
Modulul 23.
Eseu. Semnificație statistică versus semnificație clinică: când cifrele nu spun întreaga poveste
Proiect. Detectivul statistic – selectarea unui articol de cercetare în psihoterapie și explicarea, într-un limbaj accesibil, a principalelor rezultate statistice, mărimii efectului și limitelor concluziilor.
Modulul 24.
Eseu. Poate inteligența artificială să „facă” psihoterapie? O analiză critică a capacităților, limitelor și implicațiilor etice ale AI
Proiect. Auditul unui psihoterapeut AI – studentul poartă o conversație structurată cu un sistem AI pornind de la un caz fictiv, apoi analizează răspunsurile acestuia: acuratețe, empatie simulată, halucinații, bias, siguranță, confidențialitate, antropomorfizare și situațiile în care este necesar human-in-the-loop.
Modulul 25.
Eseu. Ce poate și ce nu poate explica neuroștiința despre psihoterapie? Între contribuție științifică și neuroreducționism
Proiect. Vânătorii de neuromituri – identificarea a 5 afirmații populare despre creier și psihoterapie și evaluarea critică a dovezilor: ce este susținut, ce este simplificat și ce reprezintă „neurohype” sau „neurobabble”.
Modulul 26.
Eseu. De la co-reglare la schimbare: ce știm cu adevărat despre neurobiologia relației terapeutice?
Proiect. Harta neurobiologică a unei interacțiuni terapeutice – pornind de la o vignetă fictivă, studentul identifică procese posibile de activare autonomă, reglare/co-reglare, predictibilitate, eroare de predicție interpersonală și sincronizare, diferențiind explicit între ceea ce este susținut empiric și ceea ce rămâne ipotetic.
Cerințe academice:
Eseu: aproximativ 1.500–2.000 de cuvinte, cu minimum 5 surse academice, dintre care cel puțin 3 publicații științifice; studentul trebuie să demonstreze nu doar reproducerea informației, ci analiză critică, argumentare și relevanța temei pentru psihoterapie.
Proiect: un produs concret — hartă conceptuală, analiză de caz, genogramă, protocol, ghid, infografic, analiză critică etc. — însoțit de o reflecție de 500–750 de cuvinte în care cursantul explică alegerile făcute și ceea ce a învățat.
Pentru toate eseurile și proiectele realizate în cadrul Cursului de Propedeutică Psihoterapeutică se aplică următoarele principii:
1. Legătura cu psihoterapia
Indiferent de disciplina studiată – psihologie, antropologie, filosofie, medicină, statistică, neuroștiințe sau inteligență artificială – cursantul trebuie să demonstreze relevanța cunoștințelor respective pentru înțelegerea persoanei și pentru formarea viitorului psihoterapeut.
2. Gândire critică, nu reproducerea informației
Lucrările nu vor fi evaluate în primul rând în funcție de cantitatea informațiilor prezentate, ci prin capacitatea cursantului de a compara perspective diferite; a analiza argumente și dovezi; a identifica limite, controverse
și incertitudini; a diferenția între afirmații susținute științific, ipoteze și opinii; a formula o poziție proprie argumentată.
3. Perspectivă pluralistă și interdisciplinară
Cursantul este încurajat să evite explicațiile unidimensionale. Atunci când tema permite, lucrarea trebuie să ia în considerare mai multe niveluri ale funcționării umane: biologic, psihologic, relațional, developmental, social,
cultural și existențial.
4. Aplicarea cunoștințelor
Proiectele trebuie să demonstreze capacitatea de a transfera informația teoretică într-o situație concretă: analiză de caz, vignetă, hartă conceptuală, analiză critică, comparație, protocol, material educațional sau alt produs aplicativ.
5. Respectarea limitelor competenței
În special în modulele de medicină, psihiatrie, psihofarmacologie, evaluare, neuroștiințe și AI, studentul trebuie să diferențieze între: ceea ce psihoterapeutul trebuie să cunoască; ceea ce poate observa și explora; situațiile
în care trebuie să colaboreze cu alți profesioniști; intervențiile care se află în afara competenței sale profesionale.
6. Persoana nu va fi redusă la diagnostic sau la un singur model explicativ
În proiectele bazate pe cazuri, evaluarea va urmări capacitatea studentului de a păstra o perspectivă asupra persoanei în context, nu doar asupra simptomelor sau diagnosticului acesteia.
7. Responsabilitate etică
Toate proiectele vor respecta principiile confidențialității, demnității, autonomiei, nediscriminării și protecției persoanelor vulnerabile. Atunci când sunt utilizate cazuri, acestea vor fi fictive sau suficient
de modificate/anonimizate încât nicio persoană reală să nu poată fi identificată.
8. AI (inteligența artificială) poate fi utilizată ca instrument de învățare, dar nu ca substitut al gândirii cursantului.
Utilizarea instrumentelor de inteligență artificială este permisă pentru activități precum: explorarea inițială a unei teme; generarea unor întrebări; organizarea ideilor; identificarea unor perspective alternative; îmbunătățirea exprimării; simularea unor situații sau dialoguri, atunci când proiectul o solicită. Cursantul rămâne însă integral responsabil pentru conținutul lucrării, pentru verificarea informațiilor și a surselor și pentru argumentele și concluziile prezentate. Nu este acceptabilă prezentarea unui text generat integral de AI ca rezultat al propriei activități intelectuale.
Sursele bibliografice trebuie consultate și citate direct. AI nu constituie sursă științifică și nu va fi citată în locul literaturii de specialitate.Atunci când AI a avut o contribuție semnificativă la realizarea unei lucrări, studentul va include la final o scurtă Declarație privind utilizarea AI, precizând instrumentul și scopul pentru care a fost utilizat.
9. Componenta reflexivă
La finalul proiectului, studentul va răspunde succint la trei întrebări:
Ce am învățat prin realizarea acestui proiect?
Ce mi-a schimbat sau nuanțat perspectiva inițială?
În ce mod consider că aceste cunoștințe vor fi relevante pentru formarea și practica mea viitoare ca psihoterapeut?